Trupa va avea aceeasi componenta, respectiv: George Gadei – voce, Alexei Turcan – chitara, Misha Galca – chitara, Mizdan – bass si Cristian Chirodea – tobe.

George Gadei:

“A trecut ceva timp de cand Travka s-a desfintat… ori a vrut sa se desfiinteze. Dar se pare ca nu prea a reusit sa se desfiinteze, pentru ca daca ar fi reusit, titlul acestui “comunicat” ar fi fost “Travka se reinfiinteaza”… Pe cat de firesc mi s-a parut ca suna atunci “desfiinteaza”, pe atat de nostim si ciudat imi suna acum “reinfiinteaza”. Asadar, imi dau seama, dupa un an jumatate, ca Travka nu s-a desfiintat, ci mai degraba s-a dezbinat intr-un moment ca sa se reuneasca in alt moment…

Si totusi ceva nu se leaga… Cand scriu acest mesaj realizez cat de usor e sa arunci cuvintele si cat de mult sau deloc isi gasesc ele sensul in realitatea fiecaruia.

Dar pana la urma ce e real? Cum poti exprima realitatea? Cred ca realitatea poate fi exprimata cel mai bine prin metafore… Dar ce nevoie am sa caut o metafora cand exista Travka? Asadar cumva mi se pare firesc sa nu ma mai pierd in termenii mai sus mentionati si sa spun simplu ca Travka se reuneste.

Travka se reuneste pentru cei care primesc acest lucru firesc.

Cuvintele din acest text nu pot exprima ce s-a intamplat in acest timp de “desfiintare”… pregatim noul si revenirea din mult mai multe motive decat cele care ne-au dezbinat, sunt multe de povestit si de cantat, intr-un an si opt luni s-au intamplat ceva fenomene social-umane care ne provoaca…si cat mai exista ceva timp, o sa incercam sa intram in el cu cei care au ramas si asteapta ceva… Un raspuns, un gand…

Travka exista! Si pregateste muzica!”

My first take on the beautiful Mamiya 645

“cand noi visam nu trebuie sa fie dupa asfintit, nu vrem nici perne, nici cearsafuri si nici tricouri albe de dormit, ne e de-ajuns o singura secunda in care sa clipim obloane moi, senine, peste nori, iar timpul isi va scoate fracul si ne va lua zambind in zbor spre alte zari; cand noi visam amestecam taceri cu acuarele, miros de iarba vara cu trenuri catre mari si puful de pe bratele bronzate cu chitari, fete desculte-n rochii lungi si transparente cu rasete portocalii de mandoline si buze fine cu versuri mute, fara rime; cand noi visam, in loc de samburi punem inc-un miez, in loc de prea tarziu o prima oara, in loc de arme o vioara, in loc de-adulti si complicati, pierduti si goi si obositi – o dimineata simpla in care va treziti indragostiti; cand noi visam ne transformam in mii de dimineti indragostite si le-atarnam hamace linistite cu fiori prin zgarie nori si flori, sa le gasiti cand rataciti adulti si obositi si complicati, voi cei ce ati uitat cum sa visati.”

de Alexandra Sandu